Interviu: Ramona Iftode / DojoBlog.ro (@ramonaiftode)

dojoblog.ro
Facebook (de obicei accept doar cunoscuti ca prieteni, dati-mi de veste cine sunteti, sa nu fac pe smechera si sa va ignor)
@ramonaiftode
ramonaiftode
ramonaiftode
bestworldimages.com (nu folosesc Picasa ori Flickr, aici sunt pozele mele de pe unde am umblat)

Alex Mielus: Te rog sa iti faci singura o descriere pentru cititorii acestui blog. Include, te rog, si conturile / adresele pe care le consideri relevante in cazul tau.
Ramona Iftode: Daca ma cauti pe net, sunt Dojo, daca imi ceri buletinul, scrie Ramona Iftode. Am devenit Dojo in 2002, cand am lansat primul site. Practicam karate de cateva luni si am pus la cale un site prin care sa-i ajut pe incepatorii ce se simteau la fel de pierduti ca mine in sala. De atunci sunt Dojo cam peste tot.

AM: Ce asteptari aveai atunci cand ai intrat pentru prima data pe Internet si ce asteptari ai acum de la el?
RI: Am intrat prima data pe net la varsta de 20 de ani. Eram in primul an de facultate si un coleg m-a dus la un net cafe intr-o pauza la scoala. Era mai „inaintat” decat mine, ca nu stiam pe ce lume sunt. Am vazut prima data Altavista (pe asta faceau ei cautarile) si mi-a facut el o adresa pe Yahoo.

Asteptari? Eram ca vitica in fata unei porti tehnologice, socata in cel mai bun sens de cate portite ascundea. Sunt fascinata de informatie si-mi place sa-mi bag nasul peste tot, asa ca am mirosit inca de atunci ca netul asta e lucru serios. M-am bucurat sa ma desfasor ceva mai bine pe el si am invatat pas cu pas sa-mi caut informatii pentru emisiuni. Eram deja la radio si aveam emisiuni mai bune decat altii doar pentru ca nu stateam cu Ghidul rock-folk sau cum s-o chema, ci eram pe situl VH1 si altele similare. Cea mai mare realizare cred a fost cand am prins net pe dial-up acasa, pentru ca puteam cauta informatie in liniste. Nu am avut niciodata curajul sa formuleze asteptarile mele de la internet, pentru ca nu-mi imaginam vreodata ca toata viata mea aproape va depinde de el.

Prin email l-am cunoscut pe iubi (imi scria pentru emisiunea de „by request” ), pe net mi-am dezvoltat primul site in 2002, de acolo mi-am scos carti pentru facultate etc. Nu am avut asteptari, dar am primit enorm din partea „retelei”.

AM: Cum crezi ca ar arata lumea in care traim fara Internet?
RI: Nu cred ca internetul este rau, deci, lumea fara el ar fi mai saraca. Este enorm de multa informatie, putem sta legati de cei dragi, cand suntem plecati, iti deschide lumea si ochii. M-am educat enorm citind si scriind articole pe diverse specialitati, in cele 12 luni petrecute in SUA skype mi-a adus familia mai aproape si am suportat despartirea mai usor etc. Folosim amandoi internetul foarte mult si fara el totul ar fi mai greu de la aflat vesti de prin diverse locuri pana la plati sau rezervare de cazare sau bilete de avion.

AM: Cum te-a schimbat la nivel uman, social si financiar intrarea in zona online?
RI: Pe vremuri mi-a permis sa citesc carti greu de gasit la biblioteca si sa fiu unul dintre cei mai bine informati redactori de la postul nostru de radio. Am devenit apoi „webmaster” si am invatat SINGURA tot ce stiu acum despre web design. Am realizat situri pentru mine, am studiat web design, forum management etc. pe net, mi-am gasit clienti si prieteni online. De 2 ani internetul imi pune o paine pe masa, in conditiile in care tot ce castig acum este prin servicii sau reclame pe siturile din retea. Cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea (dupa a invata foarte bine engleza) este sa fi luat cu asalt „reteaua” si sa invat cat mai mult despre ce presupune un site si cum pot eu sa-l fac.

AM: Care este locul femeilor in viata online-ului romanesc?
RI: Nu exista loc pentru femei, nu exista loc pentru barbati. NU CRED IN LIMITE de genul sex, varsta sau alte minuni. Am lucrat 10 ani in radio ca realizator de emisiune si „tehnic” (ca ne faceam singuri toata treaba). Nu m-am simtit mai proasta decat un barbat, daca am facut prostii, le-am facut ca nu am fost atenta, nu pentru ca nu dispun de „bile” in zona prohabului. Am facut 5 ani de karate, fac web design de acus” 10 ani.

Singurele limite sunt ale mele ca OM. Lipsa de experienta, repezeala, neatentie. Cunosc femei pe online foarte bine infipte, cunosc barbati. Cunosc oameni de 70 de ani care folosesc internetul fara jena si pustani care la 9 ani invatau deja programare sau la 14 deschideau forumuri ce au ajuns un urias succes. Nu exista deci limite, exista doar lene, spaima, lipsa de experienta. Cel putin pe internet. Deci, sa nu ocolesc ca un politician intrebarea ta, consider ca fiecare avem dreptul la orice loc reusim sa ocupam prin MUNCA si DEDICATIE.

AM: Unde / cum vezi comertul online din Romania peste 5 ani? Crezi ca vor incepe romanii sa cumpere masiv si sa aiba incredere in cumparaturile online?
RI: Nu cumpar de pe online in general si mai ales nu din Romania. Nu neaparat pentru ca nu am incredere in magazine, multe au evoluat ENORM in ultimii ani, ci pentru ca si la transport iese cu catec. Imi place inca sa merg in magazin, sa vad si sa incerc. Am cumparat in State diverse „bulectrice”, dupa cum le spun, dar tot mai placut este sa merg in magazin sa iau, nu sa astept 3-5 zile dupa obiect. Uneori nu e diferenta intre mine si un copil de 4 ani. Vad ca apar tot mai multe magazine online si devin tot mai serioase. A crescut gradul de profesionalism cu care isi trateaza clientii, au castigat si ei experienta. Nu pot decat sa ma bucur si sa le doresc succes.

AM: Cateva cuvinte despre media din Romania? Cand crezi ca vom scapa de „manelizarea” ei si de jurnalele pline de omoruri, violuri sau jafuri in prime time?
RI: Am lucrat intr-un post de radio care difuza muzica atat de buna, ca nu-ti poti imagina. A disparut pentru ca, desi multi dadeau pe spate de emotie fata de muzica minunata, reclama o plateau la 21 sau la Pro. Ca au mai mare audienta cica. A fost inchis dupa 7 ani de functionare.

Am lucrat la Guerrilla Timisoara care, desi muzical era cu 2 clase sub fostul post de radio, fata de muzica de lobotomizati difuzata de altii, chiar de Europa FM, este din nou intr-o liga superioara. S-a inchis acum 2 ani. Tot pe atunci fostul meu director de aproape 10 ani a incercat revitalizarea unui post de radio studentesc, cu niste muzica de mai mare dragul. Finalul a fost trist si s-a „consumat” deja vara asta, cand a inchis si el „taraba”.

Lumea asculta muzica proasta si posturile de radio dau muzica proasta sa aiba audienta la „bizoni”. In ultimii 12 ani de cand sunt eu interesata de muzica, totul s-a dus pe copca. Nu doar la noi, unde numeri pe DEGETE artistii intr-o mare de prostalai cu pretentii de muzicieni, cam peste tot. Artisti extrem de buni canta porcarii, astia noi sunt pe langa ideea de muzica. Noroc cu studiourile de inregistrare, unde se poate „bibili” o voce proasta si unde se mai gaseste vreo partitura de doi lei pe care sa o interpreteze „diva”.

In ziare este durere, revistele sunt 80% reclame, restul ceva text, pana si noi bloggerii ne „manelizam”. Am scris recenzii de carte sau articole chiar gandite si teoretic de valoare, pentru care primesc 5-10 comentarii. Am scris tampenii de genul ca nu suport prostituatele sau frustrari de sofer, deci chestii de valoare ZERO pentru umanitate si primesc 50-80 de comentarii. Deci?

Societatea este tot mai superficiala si informatia o urmeaza. Sau invers. Cert este ca am ajuns o lume de „likeri” cu o atentie de 30 de secunde, de parca toti avem ADD.

AM: Care a fost cel mai ciudat loc de munca pe care l-ai avut?
RI: Am lucrat 10 ani in radio, deci pentru unii este un loc ciudat. Acum lucrez de acasa, deci tot pe acolo, ca sunt multi care ma intreaba daca nu-mi iau ceva serios de munca.

AM: De ce crezi ca in Romania nu prea avem servicii normale (nu zic de calitate), iar oamenii care sunt platiti – fie din banul public, fie in regim privat – isi bat joc de cei carora ar trebui sa le presteze acele servicii?
RI: Nu avem cultura muncii si nici respectul pentru un lucru bun. Da, am mai dat-o si eu in gard ca angajat, chiar si ca freelancer. Incepem sa intelegem ca avem DREPTURI, dar ne este mai greu sa intelegem ca un contract, oricat de bun sau de prost, presupune niste OBLIGATII. Ma scot din minti oamenii care se plang de salarii proaste, dar care nu muncesc corect. Un contract presupune drepturi si obligatii de ambele parti. Nu-ti convine? Schimbi jobul, ceri bani mai multi, faci scandal. Dar treaba ti-o faci.

Vom avea angajati corecti, cand vom invata sa-i apreciem la justa valoare si cand se va termina cu „nepotismul”. Nu sunt in masura sa angajez inca, dar, ca potential angajator, ma vor interesa mai putin jocurile de culise, cat valoarea angajatului. Ne vom maturiza si noi ca sistem, dar mai ia ceva timp. Sunt firme conduse profesionist, cu oameni promovati pe valoare si dedicatie, asa cum sunt firme sau departamente de stat conduse cu „dosul”.

Nu avem cultura banului, nu stim inca sa cerem salarii si nici sa fim profesionisti. Asa in general, ca sunt si oameni de nota 10. Am prins si servicii exceptionale si interes in ultimii ani, am prins si dobitoci pe care iti vine sa-i iei la palme. Vom avea in timp o experienta tot mai mare si „uscaturile” se vor „plivi” pe unde trebuie. Sau respectivele firme vor muri.

AM: Te-ai gandit vreodata sa te muti definitiv din Romania? Da-mi si argumentele, pro sau contra.
RI: Nu si da. Acum un an plecam prima data din SUA, de la prietenii nostri care ne-au tinut 6 luni acolo. In martie, cand am ajuns acolo, le raspundeam ca nu as pleca din Romania, ca nu mor de foame aici. Au trecut cele 6 luni si am regretat ca plecam. Daca nu ar fi conditiile de viza de turism atat de drastice, nu cred ca ne intorceam. Anul acesta am repetat figura si abia am asteptat sa plec din Romania. Mi-a fost dor de ai mei si atat.

Avantajele statului acasa? Aproprierea de familiile noastre, faptul ca viata e totusi mai ieftina (avem apartamentele noastre, nu avem rate – in mai inchei eu leasing-ul, in rest suntem „curati” ).

Avantajele traiului altundeva? Serviciile statului nu sunt in bataie de joc. Platesc taxe si asigurari, dar sunt tratata civilizat. Extrem de multe oportunitati, salarii bune, care-ti permit sa pui si un leu deoparte, sa traiesti, plus o calatorie ceva. Costul vietii este mai mare, dar si veniturile sunt sensibil peste, incat la final de an ramai cu bani frumosi. SUA (pentru ca acolo am stat 12 luni cumulat) nu este ideala, dar Romania e prea departe de ei pentru a avea o comparatie normala. Un om care munceste are parte de o viata mult mai buna decat aici, oportunitati, alta civilizatie. Ma uit in jurul meu la oameni ca mine si ca iubi, care aici abia se tarasc si oameni de valoare similara, care dincolo si-au facut o situatie excelenta. Chiar si doar in 5 ani.

AM: Ce i-ai recomanda unui tanar care s-a decis sa intre / sa lucreze in mediul online?
RI: Sa aiba rabdare si sa munceasca. Nu se face nimic pe online de azi pe maine. Povestile cu imbogatirea peste noapte sunt doar povesti. Am lucrat ani buni pana sa am o afacere OK sau situri decente. Sa nu umble cu prostii, pentru ca renumele CONTEAZA enorm. Am avut alte oportunitati daca lumea ma stie de om serios. ?i acum ma surprinde placut respectul pe care il au altii fata de mine, desi nu sunt nu stiu ce „stea” online. Dar incerc sa stau departe de mizerii si sa fiu un om cinstit.

AM: La final te voi ruga sa recomanzi cititorilor care poposesc pe pagina acestui interviu 3 oameni (sau proiecte) pe care ar trebui sa-i (sa le) urmareasca in online.
RI: Urmaresc zilnic cateva sute de situri, unele pentru „relaxare”, altele pentru a studia diverse. Mi-e greu deci sa dau nume, pentru ca sar limita plus ca oameni misto de tot s-ar simti jigniti poate ca nu i-am pus pe lista, desi ii citesc si-i apreciez in mod deosebit.

• https://www.mint.com/blog/ – Pe acesta l-as recomanda pentru a invata si noi valoarea banului si cum sa luam decizii mai bune. Avem inca o acuta lipsa de educatie financiara si se simte, deci orice prindeti cu articole de genul acesta, rumegati si luati in atentie.
• https://www.problogger.net/ – Pentru ca suntem bloggeri. Situl s-a mai „diluat” in ultimii 2 ani, ca nu e usor sa scrii zilnic si bine, dar inca sunt sfaturi exceptionale pentru bloggeri. Iar sectiunea (si cartea) 31 Days to Buidling a Better Blog merita citita cu mare atentie.
• https://www.patrickokeefe.com/ – Nu in ultimul rand omul care m-a inspirat sa nu renunt de la visul de a face bani de pe net. Pe vremea pe cand l-am cunoscut, era un pustan si conducea doua comunitati serioase: karateforums.com si phpbbhacks.com. Un exemplu de bun simt si seriozitate, desi era la varsta la care altii isi storc doar cosurile. Am invatat „meserie” ca moderator al forumurilor lui si am avut mereu un exemplu de reusita. De asta spun ca, daca iti doresti ceva si esti dispus sa muncesti, nu exista nicio limita.