Avea astazi Simona un status pe Facebook care m-a determinat sa scriu.
A devenit iubirea ceva amuzant, derizoriu? casatoria ceva demodat? de ce radem de cineva atunci cand ne spune ca cea mai mare realizare a vietii lui e ca s-a insurat? e rusinos? nu e…corporatist, competitiv pe piata economica…? il dispretuim? de ce?
„De ce radem de cineva atunci cand ne spune ca cea mai mare realizare a vietii lui e ca s-a insurat? e rusinos? il dispretuim? de ce?”
E mai bine sa discreditam casatoria … daca eu sunt o vita care trage in jug pentru un patron care se va pisa pe mine cand nu va mai avea nevoie de mine si NU POT / NU VREAU sa am o familie sau o relatie de durata, ceilalti de ce sa aiba?
Iar daca pana la urma am o familie, trebuie musai sa insel. Caci na, asa-i la moda … e trendy sa-ti inseli partenerul, e in toi cu vremurile de cacat pe care le traversam.
Bottom line: dati-va-n pula mea de ipocriti, fatarnici, barfitori, nesimtiti, invidiosi si oportunisti!
Si asta nu e doar o propozitie sau o injuratura. La mine asta e o stare de spirit.
Mesajul Simonei a fost doar picatura care mi-a umplut paharul. Tu, Simona, stii de ce :)
Si nu. Nu imi voi scuza limbajul vulgar.
Subscriu. Lucrul cel mai trist este ca s-a dus dracului dramul de bun simt de il aveam acum 20 de ani. Cat despre respect, se pare ca nu mai exista in vocabularul generatiei actuale. Ar fi mult de discutat pe tema asta, insa crunt este ca ne-am pierdut identitatea ca popor. Si in incheiere, ca sa parafrazez un celebru poet (din pacate scos din programa de BAC): „totusi este trist in lume” …